Is there anyone who still believe in fairy tales like “and they lived happily ever after” or in “to be trully loved and to love whoever you wish”?  I do believe now that this stories are for kids and for those people who live in a dreamy world,  unfortunately, is a bogus world from this point of view, and if is not the same for you, cherish with all of your soul what you have…

Totul a inceput dintr-o simpla intamplare…nu si-ar fi inchipuit ca vor ajunge sa fie vreodata impreuna…Dar s-a intamplat…
Se cunosteau de cativa ani,fara sa fie intre ei ceva mai mult decat amicitie..Poate ca a durat destul de mult pana ca ei sa-si dea seama ca se iubesc…
Din ziua in care s-au hotarat sa fie impreuna…nu a mai existat zi sa nu se vada…
Era asa de frumos…armonie…dragoste…credeau ca nimeni si nimic nu le-ar putea strica fericirea..pacat ca exista lumea rea si invidioasa…
Multe intrigi..vorbe de tot felul..rautati…ii faceau sa se certe din ce in ce mai des…
Din focul ce ardea in sufletele lor…incet incet la fiecare cearta ramanea o urma de cenusa…
Zilele…parca treceau mai greu…se vedeau din ce in ce mai rar…certurile continuau…in schimb dragostea ramasese la fel..
Ea ar fi facut orice pentru a inceta aceasta pasa proasta a relatiei…si s-a hotarat…sa vorbeasca cu el..
-Iubitule…ce va mai ramane din dragostea noastra daca la fiecare pas exista o scanteie?Te rog spune-mi ca inca ma iubesti si niciodata nu o sa pleci de langa mine orice s-ar intampla…
Cu fiecare vorba el o ranea mai mult…simtea ca nu o mai iubeste ca la inceput…ceva se intamplase..si atunci ea a hotarat sa puna capat relatiei…i-a trimis un mesaj..scris printre lacrimi..
“Cu sufletul ranit…inima sfasiata…lumea se naruie peste mine…nu pot sa inteleg cum s-a ajuns pana aici..ne iubeam atat de mult…de la ce a pornit totul?Mai bine punem capat aici decat sa mai suferim in continuare…Te iubesc si nu o sa te pot uita niciodata…si daca voi fi nevoita sa mor…voi lua cu mine in mormant dragostea ce ti-o port…Si daca intr-o zi vei vrea sa-ti amintesti de mine,cauta-ma.ADIO!
Dupa acest mesaj dureros…astepta un raspuns din partea lui…oricare ar fi fost…

Se facuse deja 3 dimineata…nu primise nici un raspuns…isi pune capul pe perna si incearca sa doarma…
De dimineata se trezeste si se uita direct la telefon…insa nu avea nici un raspuns..totul ii parea confuz…de fapt el oare chiar asta vroia?
Zilele treceau…ea nu mai manca nu mai vorbea cu nimeni….
In una din zile…a vrut sa iasa…in parcul unde se vedeau ei zi de zi in speranta ca poate il va intalni…
Asa a si fost…el statea pe banca lor…s-a dus spre el..l-a stans in brate…l-a sarutat…dar el vazandu-si prietenii…a impins-o si a plecat cu ei. Ea a ramas pe jos si plangand si-a jurat ca n-o sa-l mai caute niciodata…

Pe drum…trece pe langa un lac…unde si-au jurat iubire prima data…statea pe pod…plangea isi amintea tot ce-a fost frumos..a aruncat simbolul dragostei lor…verigheta,apoi…simtind din nou indiferenta lui…si-a dat seama ca viata fara el nu mai are rost…si s-a aruncat in gol de pe pod…luandu-si viata….
Poate intamplarea a facut ca el sa fie in apropiere si sa o vada…a sarit dupa ea…dar nu a mai gasit-o…lacul era foarte adanc…
A iesit a fugit dupa ajutor…dar a fost in zadar…cand au scos-o era deja moarta…
Era trista…a luat-o in brate…a urlat spre cer “Te iubesc!!!!!!!!!!De ce ai facut asta??”

S-a facut seara…ea statea in sicriu…imbracata intr-o rochie de mireasa superba…el era imbracat in ginere… statea aplecat peste sicriul fetei sarutand-o pe frunte si soptindu-i la ureche…cat de mult o iubeste si cat de rau ii pare ca a ascultat de prietenii lui…
“Doamne!!!Ce-a fost in capul meu…de ce nu mi-am ascultat inima iubito..? De ce a trebuit sa ascult de altii.??De ce Doamne…a trebuit sa se intample o tragedie ca sa-mi dau seama de ce am pierdut…?Era tot ce aveam mai drag pe lume…era sufletul meu bucuria mea!!!Ce e viata mea fara tine?….NIMIC…”
La inmormantare…cel mai greu moment…toata lumea plangea…totul era o drama…el era…pierdut..absent…nu vorbea…nu facea nici un gest…decat plangea si se uita in gol…
Toti…au plecat el a cerut sa mai ramana un pic acolo langa mormant…A scris pe copacul de langa mormant “Vom fi din nou impreuna…te iubesc…”Atunci a scos un cutit…si si l-a infipt drept in inima…sangele curgea siroaie…Ultimele sale cuvinte fiind…”N-am stiut sa te pretuiesc cand te-am avut langa mine”
O alta drama moartea baiatului…la doar o zi dupa inmormantarea fetei…

Familia baiatului au cerut insistent ca el sa fie inmormantat langa ea…,Asa a si fost…
Dupa 1 an…cele doua familii se intalnesc pentru a face parastasul celor doi…
Vorbele erau de prisos…dar un singur sfat au dat…
“Incercati sa apreciati pe cineva cand il aveti alaturi…caci dupa aceea este aproape imposibil…sa mai recuperati fiinta iubita…chiar si dupa moarte”

i’m sitting on this chair that makes me unconfortable and is not because of it, but because of my mind who is already flying before me getting on board on the road to Athens. “don’t worry”, i am telling my self. “i’ll be back later on”. but what should i do till then all alone?

there are 15 more minutes till check in and i feel like i haven’t took everything with me, like i left the most important thing back home. i don’t know why, maybe is because of the distance who is telling me that i will feel more alone with each meter as I distanced from my happiness.

who knows, maybe i am afraid that i will be gone one day for good, and that day is near..too near and then i can not do anything else for my happiness because it will be late, so why i am not acting now on getting it back what makes me happy? my feelings are telling me that the gods are with me, but my mind is telling me to letting go. now i am asking you, what should i do? my mind is acting logical and my feelings are acting on what my heart feels, who is right and who is wrong, or it does not matter, and i should do what my instinct is telling me?  then i should pick up the phone but wait, actually i should get up from this chair and go faster then the speed of light straight to take back my happiness because i now know that i left her without telling her what i really feel, i though i already did but i’m sure i haven’t did it in the right way at the right time. i know she wants me to talk with her or maybe is just me…

my mind is acting like this because someone told it what to do and what not to, but my instinct is what i feel or maybe my instinct means the informations that help me understand and act in vary situations fast.

——-

damn the sun is so lighting and heating like we are in a summer morning, but from what i see, the sun light can’t pass thru the intens clouds, otherwise it was ssssumer time. we should think at something to do with this clouds. a rocket or something to spread them away.

——-

now i remember how is to desire to return home..maybe just because is the place called home, don’ no… my flight is on the schedule, but i hope it wont be any delays like in the morning, because it was the same as now when i was waiting for boarding, and when i arrived i were 30 minutes delayed…

——-

so, i guess i had no delayed back to bucharest, actually i recovered 5 minutes but this doesn’t make me forget about the 12 people that were late and the flight had a lil delay in departing but the pilot must knew a short route by coming earlier and recovered the time lost.

anyway my mind fast moved away to smiling because the flight attendant had no time on showing her ‘show’ on surviving – about this, she asked me to stay next to the emergency door in case of something was going to go wrong. i was like ‘say what? are you expecting anything to happen or you are part of who know what sort of free willy organisation? – let’s get back on the survivor guide. as we were preparing for taking off. of course the plane was taking speed and the flight attendant also because she didn’t had time to do it looking at her i was kinda sorry for her because she seems to be a rookie and she was giving her best.

anyway, soon as i landed i forgot about her because of the pilot who took his license on playstation, but i did not forget about the blonde who was again and again looking quietly to see where i am.. blah blah blah.

someone told me “i luv’ you” i didn’t know what to tell her back, maybe because i though i do not feel the same but something inside me knew i was wrong not telling her, and by replying her with the same words i realise more and more my feelings where deep for her but i was to afraid of not being hurt, and now i know that, that someone she was actually a special one…

sad no, how some unimportant words at a point for us, become everything for someone else?

we all know it but what we do?..nothing! absolutly nothing because the ego is stronger..we making it stronger and stronger by not expressing what we feel and doing what we think, but who i am to tell you that you are wrong.

let’s put it like that:

red + yellow = orange;
yellow + blue = green;
red + blue = purple;

what does it means? peter + amelie = something special;

amelie + andrew = a both needs;

peter + alexandra = something different..like wtf?  i guess you got the point now.

there is a word “having informations is like having already won half of the battle”, yes is half true, but that information can be also use against you by you. as i said above in the example, two person being in the same situation can result in a different way because we are so different and in the same time we are the same, if we realise at the perfect time, at the perfect moment with the right person.

the conclusion: do whatever you feel, not what you think you know is right, because someone teached you what is right..right for someone else my friend

la ce te duce gandul cand citesti aceste randuri? pe mine ma duce departe unde nici macar eu nu-mi gasesc raspunsuri.

azi as putea spune ca este cea mai trista zi, n-am sa va spun motivul, dar acelora dintre voi care ma cunosc destul de bine, le va fi usor sa-si dea seama.

ma uitam ieri la el si la ea, cum odata erau atat de indragostiti unul de celalalt, iar astazi, astazi parca le e greu sa mai schimbe doua vorbe, parca le e greu sa-si mai gaseasca cuvintele, de teama sa nu zica ceva care sa-l raneasca pe celalalt.

amandoi se uitau unul la celalalt cu amaraciune, cu tristete in ochi, si amandoi simteau cum celalalt are pulsul ridicat din cauza emotiilor ce i-au cuprins, dar nici unul nu intelege de ce, asa cum nici el nu intelege de ce ea tremura de emotii in preajma lui si cu toate astea il tine departe, poate din cauza faptului ca nu vrea sa-l mai raneasca, poate ea crede ca nu il mai poate iubi sau poate pur si simplu crede ca amandoi au incercat suficient si ca nu mai are rost, dar in adanc amandoi stiu ca sentimentele pe care le simt, sunt de fapt dragostea unuia fata de celalalt, iar el mai stie ca ei ii va fi usor sa-l uite dupa ce acesta se ideparteaza in zare, pentru ca ea are pe altcineva…

…
In linistea mea
Ma intreb de-as putea
Sa te simt aproape din nou
Imi revin amintiri,ganduri ce vor veni
Sa-mi aduca-n sufletul gol
Imi lipseste curajul de-a-ti spune ce simt
Nimic nu s-a schimbat
Sentimente pierdute le-am reintalnit
De acum eu le-am aflat
…

Lucrurile pot fi atat de simple in viata, dar noua oamenilor ne place sa ne complicam viata…
Ne intrebam cateodata ‘ce as putea sa-i zic?’ ‘dar cu ce as putea incepe?’..un simplu ‘buna’ e suficient, stiai asta?…
Suntem mult prea orgoliosi, mult prea mandri sa lasam garda jos, de aceea instinctul ne indeamna sa avem acea atitudine care, pentru cel de langa tine, acest fapt il indeparteaza, dupa care ajungem sa ne intrebam ‘dar ce am facut?’
De ce trebuie sa ne deranjeze cand cineva nu gandeste ca noi, cand cineva are un alt punct de vedere, cand cineva nu face cum ne-ar placea noua sa faca?…
Cu alte cuvinte, de ce vrem pe cineva care sa fie ca noi? Nu ne placem atat de mult incat sa fie suficient ceea ce noi suntem sau ne place atat de mult de noi incat vrem ca toti sa fie ca noi, sa gandeasca ca noi, sa faca aceleasi lucruri ca noi?… Atunci, de ce mai purtam aceasta conversatie?… Think! E atat de simplu… Sau pentru unii mai bine ar fi sa nu mai gandeasca si sa faca ceea ce simt, sa accepte ceea ce fiecare primeste asa cum e in stare pura.
Trebuie sa acceptam odata pentru totdeauna ca nu putem fi placuti de toti si ca nu suntem noi cei mai buni in toate..si oricum, ce conteaza cine e mai bun decat cine si daca suntem sau nu acceptati de toti?
Poate, daca am lasa deoparte orgoliul, mandria, am constata ca ne-ar fi mai usor..am fi mai usor acceptati asa cum suntem, am vedea mai multe zambete in jurul nostru, am avea mai multe cunostinte care ne-ar vrea alaturi; familia ar fi una ideala; partenerul de viata ne-ar iubi tot mai mult cu cat timpul va trece mai mult impreuna; ne-ar fi mai usor la serviciu, ne-am face treaba mai usor, ne-am lasa ajutati, constienti fiind ca si altii ne pot da o mana de ajutor chiar si cu un zambet care ne-ar putea calauzi pe intreaga zi… Dar daca noi nu ne daruim intru-totul, daca continuam sa neglijam, sa aducem reprosuri, sa atragem atentia, sa-i spunem altuia ce sa faca si cum ar fi mai bine sa faca..cum sa ne fie mai bine, cum sa nu ajunegm intr-un punct in care sa vrem sa disparem pentru totdeauna?…
Robbie williams, a incercat de curand sa se sinucida luand 25 de pastile, norocul lui a fost un apropiat care a intervenit la timp… Ca multi altii, a ajuns la concluzia ca nu banii, faima, numarul de cunostinte ii pot aduce fericirea.. Ci acceptandu-i pe ceilalti asa cum sunt.
Cand vom ajunge sa intelegem ca nevoile noastre si felul nostru de a privi lucrurile nu sunt dintre cele mai bune pentru oricine, si ca oamenii au nevoi diferite si ca doi oameni pusi intr-o situatie de aceeasi natura, pot reactiona diferit.

Oamenii simt diferit in functie de nevoi, si ca trebuie sa-i lasam pe oameni sa decida singuri si sa nu ne impunem punctul de vedere daca nu ni se cere astfel, si sa nu ne contrazicem sau impunem decat atunci cand cineva ar putea fi ranit.. De abia atunci vom incepe sa zambim cu adevarat tot mai des…

Concluzia: Te vei relaxa cand vei intelege ca acceptarea este calea.
Viata este atat de complexa si subtila, incat nu se poate sa decizi atat de usor ca tu ai dreptate si altcineva greseste. De fapt, cine are un pic de intelegere va sti asta.

by PNM
www.saiyo.wordpress.com